BOBÉR, boberi, s. m. Sportiv care practică bobsleiul. – Bob2 + suf. -er. (Sursa: DEX '98 )
BOBÉR s.m. Sportiv care practică bobul. [< engl. bobber]. (Sursa: DN )
BOBÉR s. m. sportiv care practică bobul1 (2). (< engl. bobber) (Sursa: MDN )
bobér s. m., pl. bobéri (Sursa: Ortografic )
| bober substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | bober | boberul |
| plural | boberi | boberii |
| genitiv-dativ | singular | bober | boberului |
| plural | boberi | boberilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
