BLINDÁ,blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Din fr. blinder. (Sursa: DEX '98 )
BLINDÁvb. I. tr. A acoperi cu blindaj. [< fr. blinder, it. blindare, cf. v.germ. blenden – a orbi]. (Sursa: DN )
BLINDÁvb. I. tr. a acoperi cu blindaj. II. refl. (fam.) a se îmbrăca suplimentar, împotriva frigului, a umezelii etc. (< fr. blinder) (Sursa: MDN )
BLINDÁ,blindez, vb. I. Tranz. A acoperi cu un blindaj. – Fr. blinder. (Sursa: DLRM )
blindá (blindéz, blindát), vb. – A acoperi cu un blindaj. Fr. blinder. – Der. blindaj, s. n., din fr. blindage; blindat, s. m. (Arg., păduche). (Sursa: DER )
blindá vb., ind. prez. 1 sg. blindéz, 3 sg. și pl. blindeáză (Sursa: Ortografic )
A BLINDÁ ~éztranz. (sisteme tehnice, mașini de luptă) A acoperi cu blindaj. /<fr. blinder (Sursa: NODEX )
blíndă f., pl. e (fr. blinde germ. blende, derivat d. blenden, a orbi, a astupa). Fort. Apărătoare înaintea bombelor dușmanuluĭ făcută din fașine orĭ altă grămădire de nuĭele sprijinite de parĭ (Se zice maĭ mult la pl.). (Sursa: Scriban )
blindéz v. tr. (fr. blinder, d. blinde, blindă). Fort. Apăr cu blinde un șanț ș.a. Acoper cu plăcĭ de fer un vapor de războĭ, un fort ș.a. V. chĭurasez. (Sursa: Scriban )
Declinări/Conjugări
blinda verb tranzitiv
infinitiv
infinitiv lung
participiu
gerunziu
imperativ pers. a II-a
(a) blinda
blindare
blindat
blindând
singular
plural
blindează
blindați
numărul
persoana
prezent
conjunctiv prezent
imperfect
perfect simplu
mai mult ca perfect
singular
I (eu)
blindez
(să) blindez
blindam
blindai
blindasem
a II-a (tu)
blindezi
(să) blindezi
blindai
blindași
blindaseși
a III-a (el, ea)
blindează
(să) blindeze
blinda
blindă
blindase
plural
I (noi)
blindăm
(să) blindăm
blindam
blindarăm
blindaserăm, blindasem*
a II-a (voi)
blindați
(să) blindați
blindați
blindarăți
blindaserăți, blindaseți*
a III-a (ei, ele)
blindează
(să) blindeze
blindau
blindară
blindaseră
* Formă nerecomandată
blindă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.
