BLÉNDĂ1 s. f. 1. Rocă lucioasă, de culoare gălbuie, brună sau neagră, reprezentând sulfura naturală de zinc. 2. (Cin.) Suprafață metalizată folosită pentru reflectarea și difuziunea luminii. – Din germ. Blende, fr. blende. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

BLÉNDĂ f. Sulfură de zinc în stare naturală. /<germ. Blende, fr. blende (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

BLÉNDĂ s.f. 1. Sulfură naturală de zinc. 2. (Fot.) Deschidere a obiectivului; diafragmă. [Pl. -de. / < germ. Blende]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

BLÉNDĂ s. f. 1. sulfură naturală de zinc; sfalerit. 2. (fot.) diafragmă. 3. (cinem.) panou metalizat pentru reflectarea luminii în locul dorit din cadru. (< germ. Blende, fr. blende) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

BLÉNDĂ s. f. Minereu care conține sulfură de zinc. – Germ. Blende (fr. blende). (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

BLÉNDĂ s. I. (MIN.) sfalerit, sulfură de zinc. (~ este folosită ca minereu de zinc.) II. v. diafragmă. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

bléndă s. f., g.-d. art. bléndei; pl. blénde (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

bléndă f., pl. e (fr. blende, germ. blende). Min. O peatră care seamănă cu diamantu și care e o sulfură de zinc (SZn). (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

bléndă f. pl. e (fr. blende). Sec. 19. Un fel de dantelă fină de mătase. – Vulg. (Munt.) bleondă. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard