BLAZÓN, blazoane, s. n. Ansamblu de elemente convenționale care constituie emblema unui stat, a unei provincii, a unui oraș, a unei familii nobile, a unei bresle etc.; armoarii. – Din fr. blason. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

BLAZÓN s.n. Semn, ansamblu de piese care constituie armoariile unui oraș, ale unei familii nobile etc.; stemă. ♦ (Rar) Scut. ♦ Descrierea prin viu grai sau în scris a unei steme. [Pl. -oane, -onuri. / < fr. blason]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

BLAZÓN s. n. ansamblu de semne distinctive care constituie emblema unui stat, a unui oraș, a unei familii nobile etc.; armoarii. (< fr. blason) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

BLAZÓN, blazoane, s. n. Semn convențional distinctiv al unui stat, oraș sau (în orânduirea feudală și capitalistă) al unei familii nobile; stemă. – Fr. blason. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

BLAZÓN s. armoarii (pl.), emblemă, stemă, (înv.) armături (pl.), herb, marcă, pavăză, scut. (~ul unei case princiare.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

blazón s. n., pl. blazoáne (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

blazón n., pl. oane (fr. blason). Marcă de nobleță, herb, semne simbolice de nobleță (pe scut, pe trăsură, pe casă). (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

BLAZÓN ~oáne n. 1) Semn simbolic al unui stat sau al unui oraș (zugrăvit pe drapele, monede etc.); stemă; herb. 2) Marcă de noblețe a unei familii sau a unei dinastii; stemă; herb. /<fr. blason (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard