BLASTOMÉR, blastomere, s. n. (Biol.) Celulă formată în urma diviziunii primare a zigotului. – Din fr. blastomère. (Sursa: DEX '98 )
BLASTOMÉR s.m. Celulă provenind din diviziunea primară a zigotului. [< fr. blastomère]. (Sursa: DN )
BLASTOMÉR s. n. celulă din segmentarea zigotului în prima fază. (< fr. blastomère) (Sursa: MDN )
blastomér s. n., pl. blastomére (Sursa: Ortografic )
| blastomer substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | blastomer | blastomerul |
| plural | blastomere | blastomerele |
| genitiv-dativ | singular | blastomer | blastomerului |
| plural | blastomere | blastomerelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
