BLASFEMÍE s. f. (Livr.) Defăimare a religiei, a dogmelor și a obiectelor de cult; defăimare a lucrurilor sfinte; hulă1. – Din lat. blasphemia. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

BLASFEMÍE f. livr. 1) Cuvânt prin care se ultragiază o divinitate. 2) Act de defăimare a lucrurilor considerate sfinte (sau demne de un respect deosebit); profanare; sacrilegiu; pângărire. [Art. blasfemia; G.-D. blasfemiei; Sil. -mi-e] /<lat. blasphemia (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

BLASFEMÍE s.f. Cuvânt prin care se insultă divinitatea sau religia; defăimare a celor considerate sfinte; hulă. [Gen. -iei. / < lat., gr. blasphemia, cf. it. blasfemia]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

BLASFEMÍE s. f. defăimare, profanare a ceea ce este considerat sfânt; blasfem. (< lat. blasphemia) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

BLASFEMÍE s. f. Defăimare a ceea ce este considerat sfânt; hulă. – Lat. lit. blasphemia. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

BLASFEMÍE s. (BIS.) hulă. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

blasfemíe s. f., art. blasfemía, g.-d. blasfemíi, art. blasfemíei (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

blasfemíe f. (vgr. blasphemia). Blasfem, hulă, ofensă a luĭ Dumnezeŭ și a religiuniĭ. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

BLASFEMIÁ vb. intr. a rosti o blasfemie, a huli. (< germ. blasphemieren) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard