BLÂNDĂ ~e f. pop. Erupție de natură alergică, sub forma unor bășici roșii sau albe, însoțite de mâncărime. /<lat. blandus (Sursa: NODEX )
BLÂNDĂ, blânde, s. f. (Pop.) Urticarie. – Forma feminină a adj. blând (=[boală] blândă). (Sursa: DLRM )
blấndă (urticarie) (pop.) s. f., g.-d. art. blấndei; pl. blấnde (Sursa: DOOM 2 )
BLÂNDĂ s. v. urticarie. (Sursa: Sinonime )
blî́ndă f., pl. e (d. blîndă, [adj.], adică „boală blîndă saŭ ușoară”). Urticarie. (Sursa: Scriban )
| blând adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | blând | blândul | blândă | blânda |
| plural | blânzi | blânzii | blânde | blândele |
| genitiv-dativ | singular | blând | blândului | blânde | blândei |
| plural | blânzi | blânzilor | blânde | blândelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
| blândă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | blândă | blânda |
| plural | blânde | blândele |
| genitiv-dativ | singular | blânde | blândei |
| plural | blânde | blândelor |
| vocativ | singular | blândă, blândo |
| plural | blândelor |
