Dex blagoslovit, blagoslovit, definiţie blagoslovit, dex.ro Mobile

Dex.Ro Mobile

BLAGOSLOVÍT, -Ă, blagosloviți, -te, adj. Binecuvântat. – V. blagoslovi. (Sursa: DEX '98 )

BLAGOSLOVÍT, -Ă, blagosloviți, -te, adj. Binecuvântat. – V. blagoslovi. (Sursa: DLRM )

BLAGOSLOVÍT adj. v. binecuvântat. (Sursa: Sinonime )

Blagoslovit ≠ afurisit (Sursa: Antonime )

BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Adesea fig.) A binecuvânta. – Din sl. blagosloviti. (Sursa: DEX '98 )

A BLAGOSLOVÍ ~ésc tranz. 1) A face să se bucure de fericire, revărsând harul divin; a binecuvânta. 2) (despre preoți) A ajuta să beneficieze de harul divinității prin invocare; a binecuvânta. /<sl. blagosloviti (Sursa: NODEX )

BLAGOSLOVÍ, blagoslovesc, vb. IV. Tranz. (Bis.; adesea fig.) A binecuvânta. – Slav (v. sl. blagosloviti). (Sursa: DLRM )

BLAGOSLOVÍ vb. v. binecuvânta. (Sursa: Sinonime )

blagosloví vb. (sil. mf. -slo-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. blagoslovésc, imperf. 3 sg. blagosloveá; conj. prez. 3 sg. și pl. blagosloveáscă (Sursa: Ortografic )

blagoslovésc v. tr. (vsl. blagosloviti). Binecuvîntez. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări

blagoslovi verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) blagoslovi	blagoslovire	blagoslovit	blagoslovind	singular	plural
		(a) blagoslovi	blagoslovire	blagoslovit	blagoslovind	blagoslovește	blagosloviți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	blagoslovesc	(să) blagoslovesc	blagosloveam	blagoslovii	blagoslovisem
	a II-a (tu)	blagoslovești	(să) blagoslovești	blagosloveai	blagosloviși	blagosloviseși
	a III-a (el, ea)	blagoslovește	(să) blagoslovească	blagoslovea	blagoslovi	blagoslovise
plural	I (noi)	blagoslovim	(să) blagoslovim	blagosloveam	blagoslovirăm	blagosloviserăm, blagoslovisem*
	a II-a (voi)	blagosloviți	(să) blagosloviți	blagosloveați	blagoslovirăți	blagosloviserăți, blagosloviseți*
	a III-a (ei, ele)	blagoslovesc	(să) blagoslovească	blagosloveau	blagosloviră	blagosloviseră

* Formă nerecomandată

blagoslovit adjectiv		masculin		feminin
blagoslovit adjectiv		nearticulat	articulat	nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	blagoslovit	blagoslovitul	blagoslovită	blagoslovita
nominativ-acuzativ	plural	blagosloviți	blagosloviții	blagoslovite	blagoslovitele
genitiv-dativ	singular	blagoslovit	blagoslovitului	blagoslovite	blagoslovitei
genitiv-dativ	plural	blagosloviți	blagosloviților	blagoslovite	blagoslovitelor
vocativ	singular	—		—
vocativ	plural	—		—