BLAFÁRD, -Ă adj. 1. (despre lumină, culori) alburiu; șters. 2. (despre ten) palid, livid. (< fr. blafard) (Sursa: MDN )
blafárd (-dă), adj. – Palid, fără culoare. Fr. blafard (sec. XX). Este galicism, care apare uneori în literatura contemporană. (Sursa: DER )
| blafard adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | blafard | blafardul | blafardă | blafarda |
| plural | blafarzi | blafarzii | blafarde | blafardele |
| genitiv-dativ | singular | blafard | blafardului | blafarde | blafardei |
| plural | blafarzi | blafarzilor | blafarde | blafardelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
