- A avea (o) păsărică (sau păsărele) la cap (sau, rar, sub pălărie) = a fi nebun, a fi trăsnit; a avea idei ciudate, bizare, excentrice
- A fi cu (sau a avea) sticleți (în cap) sau a-i cânta (cuiva) sticleții (în cap) = a avea idei bizare, toane; a fi țicnit, nebun
BIZÁR, -Ă, bizari, -e, adj. (Livr.; adesea adverbial) Ciudat, straniu. – Din fr. bizarre. (Sursa: DEX '98 )
BIZÁR ~ă (~i, ~e) Care șochează prin felul său de a fi; ciudat; straniu; neobișnuit. /<fr. bizarre (Sursa: NODEX )
BIZÁR, -Ă adj. (adesea adv.) Ciudat, straniu; extravagant; supărător. [< fr. bizarre, cf. sp. bizarro – mărinimos]. (Sursa: DN )
BIZÁR, -Ă adj. (și adv.) ciudat, straniu, extravagant; supărător. (< fr. bizarre) (Sursa: MDN )
BIZÁR, -Ă, bizari, -e, adj. (Adesea adverbial) Ciudat, straniu, extravagant. – Fr. bizarre. (Sursa: DLRM )
BIZÁR adj. v. neobișnuit. (Sursa: Sinonime )
Bizar ≠ firesc (Sursa: Antonime )
bizár adj. m., pl. bizári; f. sg. bizáră, pl. bizáre (Sursa: Ortografic )
bizár, -ă adj. (fr. bizarre, d. sp. bizarro, viteaz; it. bizzarro). Fantastic, extravagant, straniŭ: spirit bizar. Adv. în mod bizar. (Sursa: Scriban )
| bizar adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | bizar | bizarul | bizară | bizara |
| plural | bizari | bizarii | bizare | bizarele |
| genitiv-dativ | singular | bizar | bizarului | bizare | bizarei |
| plural | bizari | bizarilor | bizare | bizarelor |
| vocativ | singular | bizarule | bizaro |
| plural | bizarilor | bizarelor |
