Dex.Ro Mobile
BITÚM s. n. Produs solid, plastic, de culoare neagră, obținut prin oxidarea la cald a reziduurilor de petrol sau prin distilarea huilei. [Acc. și: bítum] – Din fr. bitume. (Sursa: DEX '98 )

BITÚM n. Produs solid de culoare neagră, obținut din reziduurile de petrol (folosit ca izolant hidrofug, ca material de pavare etc.). /<fr. bitume (Sursa: NODEX )

BITÚM s.n. 1. Produs obținut din reziduurile de petrol, folosit la bitumaj. 2. (Arte) Culoare brună strălucitoare, obținută prin amestecarea bitumului (1) cu ulei de in și cu ceară. [Pl. -muri. / < fr. bitume, cf. lat. bitumen]. (Sursa: DN )

BITÚM s. n. 1. rocă lichidă în scoarța pământului din hidrocarburile de țiței, folosită la bitumaj și la fabricarea unor lacuri, izolanți etc. 2. (arte) culoare brună strălucitoare, obținută prin amestecarea bitumului (1) cu ulei de in și cu ceară. (< fr. bitume, lat. bitumen) (Sursa: MDN )

BITÚM s. n. Produs solid, plastic, de culoare neagră, obținut prin oxidarea la cald a reziduurilor de petrol. [Acc. și: bítum] – Fr. bitume. (Sursa: DLRM )

bitúm s. n., pl. bitúmuri (Sursa: Ortografic )

bitúm și (rar) bitúmen n. fără pl. (fr. bitume, d. lat. bitúmen. Cp. cu examen, specimen, volum). Smoală, o substanță minerală inflamabilă lichidă și gălbuĭe saŭ solidă și neagră care se găsește în pămînt și din clasă căreĭa face parte păcura, petrolu, cărbunele de pămînt, catranu, asfaltu ș.a. (Cu ĭa se ung corăbiile că să nu intre apă pin crăpăturĭ). (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
bitum   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bitum bitumul
plural bitumuri bitumurile
genitiv-dativ singular bitum bitumului
plural bitumuri bitumurilor
vocativ singular
plural

bitum   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bitum bitumul
plural bitumuri bitumurile
genitiv-dativ singular bitum bitumului
plural bitumuri bitumurilor
vocativ singular
plural