BÍTER subst. Nume dat unui lichior amar, consumat ca aperitiv. [Pr.: bităr] – Din germ. Bitter. Cf. fr. bitter. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

BÍTER s.n. v. bitter. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

BÍTER s. n. piesă la o batoză sau combină de cereale păioase, care dirijează și uniformizează stratul de material ce intră în aparatul de tăiere. (< engl. beater) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

bíter s. n. (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

biter n., pl. e (germ. bitter, amar). O băutură aperitivă amară originară din Olanda. Curat rom. amar. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard