BITÁNG, -Ă, bitangi, -ge, s. m. și f. (Reg.; adesea adjectival) Copil nelegitim; bastard. – Din magh. bitang. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

BITÁNG adj. v. natural, nelegitim. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

BITÁNG adj., s. v. bastard. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

BITÁNG s. v. copil din flori. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

bitáng, bitángă, bitángi, bitánge, adj. (reg.) 1. străin. 2. vagabond, ștrengar. 3. bastard; copil nelegitim. (Sursa: DAR ) Copy to clipboard

bitáng (bitángi), s. m. – 1. Străin, din altă parte. – 2. Vagabond. – 3. Bastard, fiu natural. Mag. bitang (Cihac; Gáldi, Dict., 108). Se folosește în Trans. (cf. ALR 211). Cf. sb. bitanga „leneș”. (Sursa: DER ) Copy to clipboard

bitáng s. m., pl. bitángi (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

bitáng, -ă adj. s. (ung. bitang). Trans. Străin (Vechĭ). Vagabond, ștrengar. Bastard (cp. cu picĭ). – și bitong, -oangă, și bitan, -ncă. V. fochĭ. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

bitángă s. f., g.-d. art. bitángei; pl. bitánge (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard