BISILÁBIC, -Ă, bisilabici, -ce, adj. Format din două silabe. – Bi- + silabic. (Sursa: DEX '98 )
BISILÁBIC, -Ă adj. Compus din două silabe. [Cf. fr. bissyllabique]. (Sursa: DN )
BISILÁBIC, -Ă adj., s. n. (cuvânt) din două silabe; bisilab; disilabic. (< fr. bissyllabique) (Sursa: MDN )
BISILÁBIC, -Ă, bisilabici, -e, adj. Format din două silabe. – Din bi- + silabic. (Sursa: DLRM )
bisilábic adj. → silabic (Sursa: Ortografic )
BISILÁBIC ~că (~ci, ~ce) Care constă din două silabe. /bi- + silabic (Sursa: NODEX )
| bisilabic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | bisilabic | bisilabicul | bisilabică | bisilabica |
| plural | bisilabici | bisilabicii | bisilabice | bisilabicele |
| genitiv-dativ | singular | bisilabic | bisilabicului | bisilabice | bisilabicei |
| plural | bisilabici | bisilabicilor | bisilabice | bisilabicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
