BISERICÉSC, -EÁSCĂ, bisericești, adj. Care aparține bisericii, privitor la biserică; ecleziastic. – Biserică + suf. -esc. (Sursa: DEX '98 )
BISERICÉSC, -EÁSCĂ, bisericești, adj. Care aparține bisericii, privitor la biserică. – Din biserică + suf. -esc. (Sursa: DLRM )
BISERICÉSC adj. (BIS.) 1. ecleziastic, religios, spiritual, (înv.) religionar. (Dogme ~ești.) 2. religios, sfânt, (pop.) sânt. (Carte ~ească.) 3. v. divin. 4. v. duhovnicesc. (Sursa: Sinonime )
Bisericesc ≠ laic, lumesc (Sursa: Antonime )
bisericésc adj. m., f. bisericeáscă; pl. m. și f. bisericéști (Sursa: Ortografic )
bisericésc, -éască adj. De biserică, al bisericiĭ, ecleziastic: veșmînt, beneficiŭ bisericesc. Religios: cîntec bisericesc. (Sursa: Scriban )
BISERICÉSC ~eáscă (~éști) Care ține de biserică; propriu bisericii; ecleziastic. /biserică + suf. ~esc (Sursa: NODEX )
| bisericesc adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | bisericesc | bisericescul | bisericească | bisericeasca |
| plural | bisericești | bisericeștii | bisericești | bisericeștile |
| genitiv-dativ | singular | bisericesc | bisericescului | bisericești | bisericeștii |
| plural | bisericești | bisericeștilor | bisericești | bisericeștilor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
