BIRUITÓR, -OÁRE, biruitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care a învins. [Pr.: -ru-i-] – Birui + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )
BIRUITÓR, -OÁRE, biruitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care biruie; învingător. [Pr.: -ru-i-] – Din birui + suf. -(i)tor. (Sursa: DLRM )
BIRUITÓR adj., s. v. victorios. (Sursa: Sinonime )
BIRUITÓR s. v. cârmuitor, conducător, domn, domnitor, monarh, stăpânitor, suveran, vodă, voievod. (Sursa: Sinonime )
Biruitor ≠ bătut, înfrânt, învins (Sursa: Antonime )
biruitór adj. m., s. m., pl. biruitóri; f. sg. și pl. biruitoáre (Sursa: Ortografic )
biruitór, -oáre adj. adj. și s. Învingător. (Sursa: Scriban )
BIRUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care ține de biruinți; propriu biruinței; învingător; victorios; triumfător. Armată ~oare. [Sil. -ru-i-] /a birui + suf. ~tor (Sursa: NODEX )
| biruitor adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | biruitor | biruitorul | biruitoare | biruitoarea |
| plural | biruitori | biruitorii | biruitoare | biruitoarele |
| genitiv-dativ | singular | biruitor | biruitorului | biruitoare | biruitoarei |
| plural | biruitori | biruitorilor | biruitoare | biruitoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
