BIRUÍNȚĂ, biruințe, s. f. Victorie, izbândă. – Birui + suf. -ință. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

BIRUÍNȚĂ, biruințe, s. f. Victorie, izbândă. – Din birui + suf. -ință. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

BIRUÍNȚĂ s. izbândă, victorie. (A repurtat o mare ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Biruință ≠ înfrângere (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

biruínță s. f., g.-d. art. biruínței; pl. biruínțe (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

biruínță f. pl. e. Învingere, victorie. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

BIRUÍNȚĂ ~e f. Succes deplin obținut printr-un efort deosebit (într-o luptă, într-o competiție sportivă, într-un domeniu de activitate etc.); victorie; izbândă. [G.-D. biruinței; Sil. -ru-in-ță] /a birui + suf. ~ință (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard