BIROCRÁTIC, -Ă, birocratici, -ce, adj. Care caracterizează birocratismul sau pe birocrați; funcționăresc. – Din fr. bureaucratique. (Sursa: DEX '98 )
BIROCRÁTIC, -Ă adj. Referitor la birocrație sau la birocrați. [Var. biurocratic, -ă adj. / < fr. bureaucratique]. (Sursa: DN )
BIROCRÁTIC, -Ă adj. referitor la birocrație, la birocrați. (< fr. bureaucratique) (Sursa: MDN )
BIROCRÁTIC, -Ă, birocratici, -e, adj. Care caracterizează birocratismul sau pe birocrați. – Fr. bureaucratique. (Sursa: DLRM )
birocrátic adj. m. (sil. -cra-), pl. birocrátici; f. sg. birocrátică, pl. birocrátice (Sursa: Ortografic )
BIROCRÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de birocrați; propriu birocraților. Stil ~. ◊ Regim ~ regim bazat pe birocratism. [Sil. -cra-tic] /<fr. bureaucratique (Sursa: NODEX )
| birocratic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | birocratic | birocraticul | birocratică | birocratica |
| plural | birocratici | birocraticii | birocratice | birocraticele |
| genitiv-dativ | singular | birocratic | birocraticului | birocratice | birocraticei |
| plural | birocratici | birocraticilor | birocratice | birocraticelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
