BIÓNICĂ s. f. Denumire dată preocupărilor privitoare la dispozitivele și mecanismele din sistemele vii, în scopul găsirii unor modele pentru științele tehnice. [Pr.: bi-o-] – Din fr. bionique. (Sursa: DEX '98 )
BIÓNICĂf. Ramură a ciberneticii care se ocupă cu aplicarea principiilor de funcționare a sistemelor vii în electronică. [Sil. bi-o-] /<fr. bionique (Sursa: NODEX )
BIÓNICĂs.f. Ramură a ciberneticii care își propune să introducă principiile de funcționare a sistemelor vii (în special ale creierului) în electronică. [< fr. bionique]. (Sursa: DN )
BIÓNICĂ s. v. biotehnică. (Sursa: Sinonime )
biónică s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art. biónicii (Sursa: Ortografic )
BIÓNIC, -Ă,bionici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. (În sintagma) Bionică informațională= ramură a bionicii care studiază mecanismele de recepție, stocare, prelucrare și transmitere a informației la sistemele biologice în vederea transpunerii lor în tehnica informațională. 2. Adj. De bionică (1). (Sursa: DEX '98 )
BIÓNIC, -Ă I. adj. referitor la bionică. II. s. f. știință care studiază procesele biologice și structura organismelor vii, cu scopul de a găsi în ele modele pentru tehnică; biotehnică. (< fr. bionique) (Sursa: MDN )
biónic adj. m., pl. biónici; f. sg. biónică, pl. biónice (Sursa: Ortografic )
BIÓNICĂ (‹ engl. {i}) s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul proceselor biologice și al structurii organismelor vii, în scopul rezolvării prin similitudine a unor probleme tehnice și al creării de sisteme tehnice (modele) care să prezinte caracteristici funcționale asemănătoare funcțiilor organismelor vii. (Sursa: DE )
