BIOMECÁNICĂ s. f. Știință care studiază, pe baza mecanicii generale, structura, evoluția și funcțiile aparatului motor al animalelor și al omului. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biomécanique. (Sursa: DEX '98 )
BIOMECÁNICĂs.f. Capitol al biofizicii care se ocupă cu studiul acțiunii forțelor interne sau externe asupra organismelor vii. [< fr. biomécanique]. (Sursa: DN )
BIOMECÁNICĂ s. f. Știință care studiază dezvoltarea, structura și activitatea aparatului motor al animalelor și al omului, plecând de la premisele mecanicii generale. [Pr.: bi-o-] – Fr. biomécanique. (Sursa: DLRM )
biomecánică s. f. (sil. bi-o-), g.-d. art. biomecánicii (Sursa: Ortografic )
BIOMECÁNIC, -Ă I. adj. referitor la biomecanică. II. s.f. știință care studiază fenomenele fiziologice cu ajutorul mecanicii. (< fr. biomécanique) (Sursa: MDN )
biomecánic adj. m.(sil. bi-o-), pl. biomecánici; f. sg. biomecánică, pl. biomecánice (Sursa: Ortografic )
