BINÓM, binoame, s. n. Expresie algebrică formată din doi termeni (monoame) separați de semnul + sau -. – Din fr. binôme. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

BINÓM s.n. Expresie algebrică alcătuită din doi termeni. [Pl. -oame. / < fr. binôme, cf. lat. bis – de două ori, gr. nome – diviziune]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

BINÓM, -Ă I. adj. (despre ecuații) din doi termeni. II. s. n. 1. expresie algebrică din suma sau diferența a doi termeni. 2. grup de două elemente. (< fr. binôme, lat. binomium) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

BINÓM, binoame, s. n. Expresie algebrică constituită din suma a doi termeni. – Fr. binôme. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

binóm s. n., pl. binoáme (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

binóm m. și n., pl. oame (d. bi- și -nom din monom). Mat. Expresiune algebrică a doĭ termeni, ca a-b. Binomu luĭ Newton, formulă celebră pin care Newton a dezvoltat puterile unuĭ binom afectat de un exponent oarecare. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

BINÓM ~oáme n. Expresie algebrică, alcătuită din suma sau diferența a două monoame. /<fr. binôme (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard