Dex.Ro Mobile
BINOCULÁR, -Ă, binoculari, -e, adj. Prevăzut cu două oculare. ♦ Care poate fi văzut cu amândoi ochii. – Din fr. binoculaire. (Sursa: DEX '98 )

BINOCULÁR, -Ă adj. 1. Cu două oculare. ♦ Pentru amândoi ochii. 2. Văzut cu ambii ochi. [Cf. fr. binoculaire]. (Sursa: DN )

BINOCULÁR, -Ă adj. 1. cu doi ochi. ◊ (despre vedere) realizat cu ambii ochi. 2. (despre un sistem optic) cu două oculare. (< fr. binoculaire) (Sursa: MDN )

BINOCULÁR, -Ă, binoculari, -e, adj. 1. Prevăzut cu două oculare. ♦ Pentru amândoi ochii. 2. Care poate fi văzut cu amândoi ochii. – Fr. binoculaire. (Sursa: DLRM )

binoculár (bi-no- / bin-o-) adj. m., pl. binoculári; f. binoculáră, pl. binoculáre (Sursa: DOOM 2 )

binoculár adj. (sil. mf. bin-) → ocular (Sursa: Ortografic )

binoculár, -ă adj. (fr. binoculaire, d. lat. bini, cîte doĭ, și oculus, ochi). Care se face pin amîndoi ochiĭ: vedere binoculară. Făcut p. amândoi ochiĭ: telescop binocular. (Sursa: Scriban )

BINOCULÁR ~ă (~i, ~e) 1) (despre aparate optice) Care are două oculare; cu două oculare. 2) Care este prevăzut pentru ambii ochi. /<fr. binoculaire (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
binocular   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular binocular binocularul binocula binoculara
plural binoculari binocularii binoculare binocularele
genitiv-dativ singular binocular binocularului binoculare binocularei
plural binoculari binocularilor binoculare binocularelor
vocativ singular binocularule binocularo
plural binocularilor binocularelor