BILEȚÉL, bilețele, s. n. Diminutiv al lui bilet. - Bilet + suf. -el. (Sursa: DEX '98 )
BILEȚÉL, bilețele, s. n. Diminutiv al lui bilet. (Sursa: DLRM )
BILEȚÉL s. (pop.) răvășel. (Sursa: Sinonime )
bilețél s. n., pl. bilețéle (Sursa: Ortografic )
bilețél n., pl. e. Bilet mic, scrisorică, răvășel. (Sursa: Scriban )
| bilețel substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | bilețel | bilețelul |
| plural | bilețele | bilețelele |
| genitiv-dativ | singular | bilețel | bilețelului |
| plural | bilețele | bilețelelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
