bífă s. f., g.-d. art. bífei; pl. bífe (Sursa: DOOM 2 ) Copy to clipboard

BIFÁ, bifez, vb. I. Tranz. A pune un mic semn (în formă de „v”) la anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă etc. spre a ști că au fost verificate, controlate etc. – Din fr. biffer. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

A BIFÁ ~éz tranz. (cuvinte, cifre dintr-un text, registru, nume dintr-o listă etc.) A marca printr-un semn (în formă de „v”) pentru a pune în evidență în anumite scopuri. /<fr. biffer (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

BIFÁ vb. I. tr. A face un mic semn anumitor cuvinte, cifre sau rânduri dintr-o listă, dintr-o scrisoare etc. pentru anulare, punere în evidență; a însemna. [< fr. biffer]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

BIFÁ vb. tr. a face un mic semn anumitor cuvinte, cifre sau rânduri dintr-o listă. (< fr. biffer) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

BIFÁ, bifez, vb. I. Tranz. A nota cu un mic semn (în formă de „v”) anumite cifre sau cuvinte dintr-un registru, dintr-o listă, spre a ști că au fost verificate, controlate etc. – Fr. biffer. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

bifá vb., ind. prez. 1 sg. biféz, 3 sg. și pl. bifeáză (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard