BIFURCÁRE,bifurcări, s. f. Faptul de a se bifurca; (concr.) loc unde se bifurcă ceva; bifurcație. – V. bifurca. (Sursa: DEX '98 )
BIFURCÁREs.f. Acțiunea de a bifurca și rezultatul ei; bifurcație. [< bifurca]. (Sursa: DN )
BIFURCÁRE,bifurcări, s. f. Faptul de a se bifurca. (Sursa: DLRM )
BIFURCÁRE s. v. bifurcație. (Sursa: Sinonime )
bifurcáre s. f., g.-d. art. bifurcării; pl. bifurcări (Sursa: Ortografic )
BIFURCÁ, pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri, în două direcții, în două sensuri. – Din fr. bifurquer. (Sursa: DEX '98 )
A SE BIFURCÁ pers. 3 se bifúrcăintranz. (despre drumuri, cursuri de apă etc.) A se divide în două (în formă de furcă). /<fr. bifurquer (Sursa: NODEX )
BIFURCÁvb. I. refl. A se împărți în două (ca coarnele unei furci). [P.i. bifúrc. / < fr. bifurquer, cf. it. biforcare]. (Sursa: DN )
BIFURCÁvb. refl. a se despărți în două ramuri, direcții. (< fr. bifurquer) (Sursa: MDN )
BIFURCÁ, pers. 3 bifúrcă, vb. I. Refl. A se despărți în două ramuri. – Fr. bifurquer. (Sursa: DLRM )
bifurcá (a se ~) vb., ind. prez. 3 se bifúrcă (Sursa: DOOM 2 )
BIFURCÁ vb. 1. (reg.) a se crăcăna. (Ramuri care se ~.)2. (pop.) a se încrăci, a se înfurci. (Drumuri care se ~.) (Sursa: Sinonime )
bifurcá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. bifúrcă (Sursa: Ortografic )
bifúrc și a -á v. tr. (bi- și furcă; fr. bifurquer v. intr.). Ramific în doŭă: drumu se bifurcă. Fig. Învățămîntu se bifurcă, se desparte în doŭă. (Sursa: Scriban )
