BIFÍD, -Ă, bifizi, -de, adj. (Anat.; despre vase de sânge, canale etc.) Care este despărțit în două. – Din fr. bifide, lat. bifidus. (Sursa: DEX '98 )
BIFÍD, -Ă adj. (Liv.) Despicat în două până la mijlocul lungimii sau lățimii sale. [< fr. bifide, lat. bifidus]. (Sursa: DN )
BIFÍD, -Ă adj. despicat în două, care formează două vârfuri. (< fr. bifide, lat. bifidus) (Sursa: MDN )
bifíd adj. m., pl. bifízi; f. sg. bifídă, pl. bifíde (Sursa: Ortografic )
| bifid adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | bifid | bifidul | bifidă | bifida |
| plural | bifizi | bifizii | bifide | bifidele |
| genitiv-dativ | singular | bifid | bifidului | bifide | bifidei |
| plural | bifizi | bifizilor | bifide | bifidelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
