Dex.Ro Mobile
BIÉLĂ, biele, s. f. Organ de mașină în formă de bară articulată, care transformă mișcarea rectilinie în mișcare de rotație și invers. [Pr.: bi-e-] – Din fr. bielle. (Sursa: DEX '98 )

BIÉLĂ s.f. Organ de mașină care transmite mișcarea unei alte piese sau transformă o formă de mișcare în altă formă. [Pron. bi-e-. / < fr. bielle]. (Sursa: DN )

BIÉLĂ s. f. organ de mașină care transmite mișcarea unei alte piese sau transformă o formă de mișcare în alta. (< fr. bielle) (Sursa: MDN )

BIÉLĂ, biele, s. f. Organ de mașină în formă de bară, făcând parte dintr-un mecanism de transformare a unei mișcări rectilinii în mișcare de rotație și invers. [Pr.: bi-e-] – Fr. bielle. (Sursa: DLRM )

biélă s. f. (sil. bi-e-), g.-d. art. biélei; pl. biéle (Sursa: Ortografic )

biélă f., pl. e (fr. bielle). Mec. Pĭesă care comunică și transformă mișcarea uneĭ mașinĭ, ca drugiĭ cei marĭ de fer care se mișcă la roatele locomotiveĭ. (Sursa: Scriban )

BIÉLĂ ~e f. Organ de mașină în formă de bară, care transmite mișcarea unei alte piese. [G.-D. bielei; Sil. bi-e-] /<fr. bielle (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
bielă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bie biela
plural biele bielele
genitiv-dativ singular biele bielei
plural biele bielelor
vocativ singular bielă, bielo
plural bielelor