Dex.Ro Mobile
BIDÓN, bidoane, s. n. Vas (de tablă) pentru păstrarea sau transportul lichidelor. ♦ Ploscă de tablă simplă sau emailată (îmbrăcată în postav sau piele), de ținut apă sau altă băutură. – Din fr. bidon. (Sursa: DEX '98 )

BIDÓN s.n. Vas de metal portativ în care se păstrează lichide; (spec.) vas de tablă (învelit cu postav) în care se păstrează apa de băut în excursii, în marșuri etc. [Pl. -oane. / < fr. bidon, cf. it. bidone]. (Sursa: DN )

BIDÓN s. n. recipient portativ pentru lichide; vas de tablă în care se păstrează apa de băut în excursii, marșuri etc. (< fr. bidon) (Sursa: MDN )

BIDÓN, bidoane, s. n. Vas de tablă în care se păstrează sau se transportă lichide. ♦ Ploscuță de tablă simplă sau emailată (îmbrăcată în postav sau piele), folosită de soldați și de excursioniști pentru a-și păstra băutura. – Fr. bidon. (Sursa: DLRM )

BIDÓN s. (reg.) matara. (Sursa: Sinonime )

bidón s. n., pl. bidoáne (Sursa: Ortografic )

bidón n., pl. oane (fr. bidon). Bsrb. Ploscă (militară). Garniță (de untdelemn, de petrol). V. matara. (Sursa: Scriban )

BIDÓN ~oáne n. 1) Recipient (de metal sau din mase plastice) cu capac, folosit pentru păstrarea și transportarea lichidelor. 2) Ploscă căptușită pe din afară cu postav sau cu piele, folosită pentru a păstra băutura în condiții de campanie. /<fr. bidon (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
bidon   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bidon bidonul
plural bidoane bidoanele
genitiv-dativ singular bidon bidonului
plural bidoane bidoanelor
vocativ singular
plural