BIDIVÍU,bidivii, s. m. Cal tânăr, iute și frumos. [Var.: (reg.) bidibíu, bididíu s. m.] – Din tc. bedevî. (Sursa: DEX '98 )
BIDIVÍU,bidivii, s. m. Cal tânăr, iute și frumos. [Var.: bidibíu, bididíu s. m.] – Tc. bedevi. (Sursa: DLRM )
Bidiviu ≠ mârțoagă, gloabă (Sursa: Antonime )
bidivíu(bidivíi), s. m. – 1. Armăsar, cal arab. – 2. (Arg.) Băiat, flăcău. – Var. bidibiu, bididiu. Tc. bedevi, de la bedu „deșert” (Șeineanu, II, 50) care este aceeași rădăcină a lui beduin. Odinioară se întrebuința și cu funcție adj.: un cal bidiviu. – Der. bididie, s. f. (arg., țiitoare, amantă), cf. sl. bedevija, „iapă arabă”. (Sursa: DER )
bidivíu s. m., art. bidivíul; pl. bidivíi, art. bidivíii (Sursa: Ortografic )
bidivíŭ, -íe s. și adj. (turc. [d. ar.] bédevi, beduin, de unde vine și fr. bédouin). Vechĭ. Cal arăbesc sprinten: un bidiviŭ, o ĭapă bidivie.Azĭ. Iron. Cal de rasă înhămat, telegar: ține-ți bidiviiĭ, boĭerule!Fig. Om impetuos: ia oprește-te, bidiviule! – Și bididiŭ. V. ducipal. (Sursa: Scriban )
BIDIVÍU ~im. Cal tânăr, iute și frumos, folosit, mai ales, la călărie. [Sil. -di-viu] /<turc. bedevî (Sursa: NODEX )
