Dex.Ro Mobile
BICENTENÁR, -Ă, bicentenari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care durează de două secole, care a împlinit două sute de ani. 2. S. n. Împlinire a două secole de la un eveniment (important); a doua suta aniversare a unui eveniment. – Din fr. bicentenaire. (Sursa: DEX '98 )

BICENTENÁR, -Ă adj. Care durează de două sute de ani, care a împlinit două sute de ani. // s.n. Împlinire a două sute de ani de la un eveniment (important); a doua sută aniversare a unui eveniment. [Cf. fr. bi-centenaire]. (Sursa: DN )

BICENTENÁR, -Ă I. adj. care durează de două sute de ani. II. s. n. al doilea centenar. (< fr. bicentenaire) (Sursa: MDN )

bicentenár1 adj. m., pl. bicentenári; f. bicentenáră, pl.bicentenáre (Sursa: DOOM 2 )

bicentenár2 s. n., pl. bicentenáre (Sursa: DOOM 2 )

bicentenár adj. → centenar (Sursa: Ortografic )

bicentenár s. n. (Sursa: Ortografic )

BICENTENÁR1 ~ă (~i, ~e) 1) Care a împlinit două sute de ani; bisecular. 2) Care durează de două sute de ani. /<fr. bicentenaire (Sursa: NODEX )

BICENTENÁR2 ~e n. Marcare a două sute de ani (de la un eveniment). /<fr. bicentenaire (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
bicentenar   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bicentenar bicentenarul bicentena bicentenara
plural bicentenari bicentenarii bicentenare bicentenarele
genitiv-dativ singular bicentenar bicentenarului bicentenare bicentenarei
plural bicentenari bicentenarilor bicentenare bicentenarelor
vocativ singular bicentenarule bicentenaro
plural bicentenarilor bicentenarelor