BICEFÁL, -Ă, bicefali, -e, adj. (Despre un animal) Cu două capete. – Din fr. bicéphale. (Sursa: DEX '98 )
BICEFÁL, -Ă adj. (Despre un făt, un animal) Care are două capete. [< fr. bicéphale, cf. lat. bis – doi, gr. kephale – cap]. (Sursa: DN )
BICEFÁL, -Ă adj. 1. (despre un făt, un animal) cu două capete. 2. (fig.) cu doi conducători. (< fr. bicéphale) (Sursa: MDN )
BICEFÁL, -Ă, bicefali, -e, adj. (Despre un animal) Cu două capete. – Fr. bicéphale. (Sursa: DLRM )
bicefál adj. m., pl. bicefáli; f. sg. bicefálă, pl. bicefále (Sursa: Ortografic )
bicéfal și -ál, -ă adj. (cuv. ibrid. d. bi- -cefal, din a-cefal. Vgr. diképhasol). Cu doŭă capete. V. biceps. (Sursa: Scriban )
BICEFÁL ~ă (~i, ~e) (despre ființe) Care are două capete; cu două capete. /<fr. bicéphale (Sursa: NODEX )
| bicefal adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | bicefal | bicefalul | bicefală | bicefala |
| plural | bicefali | bicefalii | bicefale | bicefalele |
| genitiv-dativ | singular | bicefal | bicefalului | bicefale | bicefalei |
| plural | bicefali | bicefalilor | bicefale | bicefalelor |
| vocativ | singular | bicefalule | bicefalo |
| plural | bicefalilor | bicefalelor |
