Dex.Ro Mobile
BIATLÓN, biatloane, s. n. Probă sportivă care constă din două încercări atletice combinate: parcurgere a 20 km pe schiuri și tragere la țintă a 20 de focuri în diverse puncte situate de-a lungul traseului. [Pr.: bi-a-] – Din rus. biatlon. (Sursa: DEX '98 )

BIATLÓN s.n. Complex sportiv de două probe; (spec.) probă sportivă constând din alergări pe schiuri pe o distanță de 20 km și tragerea cu arma la țintă. [Pl. -onuri, -oane. / < rus. biatlon, cf. lat. bis – doi, gr. athlon – luptă]. (Sursa: DN )

BIATLÓN s. n. concurs atletic combinat din două probe; probă sportivă constând din alergări pe schiuri pe o distanță de 20 km și trageri cu arma la țintă. (< fr. biathlon, rus. biatlon) (Sursa: MDN )

biatlón s. n. (sil. bi-a-tlon), pl. biatloáne (Sursa: Ortografic )

BIATLÓN ~oáne n. Probă sportivă complexă, constând din alergare pe schiuri și tragere cu arma la țintă. [Sil. bi-a-] /<rus. biatlon (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
biatlon (pl. biatloane)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular biatlon biatlonul
plural biatloane biatloanele
genitiv-dativ singular biatlon biatlonului
plural biatloane biatloanelor
vocativ singular
plural

biatlon (pl. biatlonuri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular biatlon biatlonul
plural biatlonuri biatlonurile
genitiv-dativ singular biatlon biatlonului
plural biatlonuri biatlonurilor
vocativ singular
plural