Dex.Ro Mobile
BETEȘÚG, beteșuguri, s. n. 1. (Pop.) Infirmitate, invaliditate. ♦ Fig. Defect moral; cusur. ♦ Fig. Defecțiune. 2. (Reg.) Boală. – Din magh. betegség. (Sursa: DEX '98 )

BETEȘÚG, beteșuguri, s. n. 1. Infirmitate. ♦ Fig. Defect moral; cusur. 2. (Reg.) Boală. – Magh. betegség „boală”. (Sursa: DLRM )

BETEȘÚG s. v. afecțiune, boală, cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, infirmitate, insuficiență, invaliditate, lacună, lipsă, maladie, meteahnă, nărav, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu. (Sursa: Sinonime )

beteșúg s. n., pl. beteșúguri (Sursa: Ortografic )

beteșúg n., pl. urĭ (ung. betegség). Infirmitate. (Sursa: Scriban )

BETEȘÚG ~uri n. 1) Neajuns fizic; infirmitate. 2) fig. Defect care împiedică buna funcționare a unei mașini, a unui aparat sau a unui mecanism. 3) fig. Proces patologic care tulbură echilibrul normal al organismului; boală. /<ung. betegség (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
beteșug   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular beteșug beteșugul
plural beteșuguri beteșugurile
genitiv-dativ singular beteșug beteșugului
plural beteșuguri beteșugurilor
vocativ singular
plural