BÉSTIE, bestii, s. f. Fiară. ♦ Fig. Om cu apucături sau cu instincte de fiară. – Din it., lat. bestia. (Sursa: DEX '98 )
BÉSTIE s.f. Animal sălbatic, fiară. ♦ (Fig.) Om cu fire de fiară, crud, sălbatic. [< lat. bestia]. (Sursa: DN )
BÉSTIE s. f. animal sălbatic, fiară. ◊ (fig.) om crud, feroce; brută. (< it., lat. bestia) (Sursa: MDN )
BÉSTIE, bestii, s. f. Animal sălbatic; fiară. ♦ Fig. Om cu apucături sau cu instincte de fiară. – It. bestia (lat. lit. bestia). (Sursa: DLRM )
BÉSTIE s. v. fiară. (Sursa: Sinonime )
Bestie ≠ bonom (Sursa: Antonime )
béstie (béstii), s. f. – Animal, vietate. It. bestia (sec.XIX). – Der. bestial, adj. și bestialitate, s. f., din fr. (Sursa: DER )
béstie (fiară) s. f. (sil. -ti-e), art. béstia (sil. -ti-a), g.-d. art. béstiei; pl. béstii, art. béstiile (sil. -ti-i-) (Sursa: Ortografic )
1) béstie f. (lat. bestia). Animal feroce, feară. Fig. Om feroce saŭ lipsit de gîndurĭ intelectuale, artistice saŭ morale: nu instigațĭ bestia vulgară! (Sursa: Scriban )
2) béstie v. bișchie. (Sursa: Scriban )
BÉSTIE ~i f. 1) Animal sălbatic de talie mare; fiară. 2) fig. Om crud, nemilos. [Art. bestia; G.-D. bestiei; Sil. -ti-e] /<lat. bestia (Sursa: NODEX )
| bestie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | bestie | bestia |
| plural | bestii | bestiile |
| genitiv-dativ | singular | bestii | bestiei |
| plural | bestii | bestiilor |
| vocativ | singular | bestie, bestio |
| plural | bestiilor |
