BERBECÚȚ, berbecuți, s. m. Diminutiv al lui berbec (I 1); berbecel. [Var.: bărbăcúț s. m.] – Berbec + suf. -uț. (Sursa: DEX '98 )
BERBECÚȚ, berbecuți, s. m. 1. Diminutiv al lui berbec. 2. Becațină. [Var.: bărbăcúț s. m.] (Sursa: DLRM )
BERBECÚȚ s. v. becață, becațină, berbecel, lupul-vrăbiilor, papură, sfrâncioc. (Sursa: Sinonime )
berbecúț s. m., pl. berbecúți (Sursa: Ortografic )
berbecúț m. Berbec mic. Est. Becațină. (Sursa: Scriban )
| berbecuț substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | berbecuț | berbecuțul |
| plural | berbecuți | berbecuții |
| genitiv-dativ | singular | berbecuț | berbecuțului |
| plural | berbecuți | berbecuților |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
