BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă. [Var.: bendiță s. f.] – Bantă + suf. -iță. (Sursa: DEX '98 )
BENTÍȚĂ, bentițe, s. f. Diminutiv al lui bantă (2). [Var.: bendiță s. f.] (Sursa: DLRM )
bentíță s. f., g.-d. art. bentíței; pl. bentíțe (Sursa: Ortografic )
bentíță v. bendiță. (Sursa: Scriban )
bendíță orĭ bentíță f., pl. e. Bandă (fășie) îngustă (la haĭne). (Sursa: Scriban )
| bentiță substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | bentiță | bentița |
| plural | bentițe | bentițele |
| genitiv-dativ | singular | bentițe | bentiței |
| plural | bentițe | bentițelor |
| vocativ | singular | bentiță, bentițo |
| plural | bentițelor |
