BENÍGN, -Ă,benigni, -e, adj. (Despre boli) Lipsit de gravitate; ușor. – Din lat. benignus, fr. bénin, -igne. (Sursa: DEX '98 )
BENÍGN, -Ăadj. (Med.; op. malign) Ușor, care nu dă complicații sau stări grave. ♦ Bun, cumsecade, de bine. [< lat. benignus, cf. fr. bénigne]. (Sursa: DN )
BENÍGN, -Ăadj. (despre boli) care nu dă complicații sau stări grave. (< lat. benignus, fr. bénigne) (Sursa: MDN )
BENÍGN, -Ă,benigni, -e, adj. (Despre boli) Fără gravitate; ușor. – Lat. lit. benignus (fr. bénin, -igne). (Sursa: DLRM )
BENÍGN adj. (MED.) curabil, ușor, vindecabil. (Formă ~ a unei boli.) (Sursa: Sinonime )
Benign ≠ malign (Sursa: Antonime )
benígn adj. m., pl. benígni; f. sg. benígnă, pl. benígne (Sursa: Ortografic )
benígn, -ă adj. (lat. benignus, d. bene, bine și gígnere, a produce. V. malign). Blînd, indulgent: caracter benign. Fără gravitate, ușor: friguri benigne. Care vindecă fără durere: remediŭ benign. Dulce, favorabil, plăcut: climă benignă. Adv. În mod benign. (Sursa: Scriban )
BENÍGN ~ă (~i, ~e) 1) (despre boli, tumori etc.) Care nu prezintă gravitate; fără consecințe grave. 2) fig. Care este lipsit de gravitate, de intensitate; ușor; inofensiv. /<lat. benignus (Sursa: NODEX )
