BENÉFIC, -Ă, benefici, -ce, adj. Favorabil, binefăcător. – Din fr. bénéfique. (Sursa: DEX '98 )
BENÉFIC, -Ă adj. (Liv.) Favorabil (în sens astrologic), binefăcător. [Cf. fr. bénéfique, it. benefico]. (Sursa: DN )
BENÉFIC, -Ă adj. favorabil, binefăcător. (< fr. bénéfique, lat. beneficus) (Sursa: MDN )
BENÉFIC adj. v. binefăcător, favorabil, prielnic, propice. (Sursa: Sinonime )
Benefic ≠ malefic (Sursa: Antonime )
benéfic adj. m., pl. benéfici; f. sg. benéfică, pl. benéfice (Sursa: Ortografic )
BENÉFIC ~că (~ci, ~ce) (despre circumstanțe, împrejurări etc.) Care face bine; cu efect pozitiv; binefăcător; prielnic; favorabil; propice. /<fr. bénefique (Sursa: NODEX )
| benefic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | benefic | beneficul | benefică | benefica |
| plural | benefici | beneficii | benefice | beneficele |
| genitiv-dativ | singular | benefic | beneficului | benefice | beneficei |
| plural | benefici | beneficilor | benefice | beneficelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
