Dex.Ro Mobile
BENDÍȚĂ s. f. v. bentiță. (Sursa: DEX '98 )

BENDÍȚĂ s. f. v. bentiță. (Sursa: DLRM )

bendíță orĭ bentíță f., pl. e. Bandă (fășie) îngustă (la haĭne). (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
bendiță   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bendiță bendița
plural bendițe bendițele
genitiv-dativ singular bendițe bendiței
plural bendițe bendițelor
vocativ singular bendiță, bendițo
plural bendițelor