BELZEBÚT s. m. (Livr.) unul dintre numele date diavolului; p. restr. căpetenie a diavolilor. – Cf. fr. Belzébuth. (Sursa: DEX '98 )
BELZEBÚT s.m. (Liv.) Denumire dată diavolului; (p. restr.) căpetenie a diavolilor. [Pl. -uți. / cf. fr. Belzébuth – demon, căpetenia duhurilor rele]. (Sursa: DN )
BELZEBÚT s. m. (Livresc) Una dintre numirile date diavolului. – Comp. fr. Belzébuth (<gr.). (Sursa: DLRM )
BELZEBÚT s. v. aghiuță, demon, diavol, d**c, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor. (Sursa: Sinonime )
Belzebút s. pr. m. (Sursa: Ortografic )
BELZEBUT (BAALZEBUB), divinitate cananeană și filisteană; (în „Noul Testament”) căpetenie a demonilor. (Sursa: DE )
