A petrece ca găina la moară = a trăi bine, a avea un trai îmbelșugat
A trăi ca (un) bimbașă = a trăi în belșug
A trăi pe picior mare = a duce o viață de belșug, a cheltui mult
A vinde apă la sacagiu = a încerca să dai cuiva un lucru pe care îl are din belșug; a încerca să înveți (sau să înșeli) pe cineva mai priceput (sau mai șiret) decât tine
Crescut în mătase = crescut în avuție, în belșug; răsfățat, cocoloșit
Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belșug; fără socoteală, fără măsură; cu ghiotura
Cu prisos = în plus; din plin, din belșug
Cu prisosință = din belșug, din plin; în mod ireproșabil, dovedind un zel deosebit
Cu stamboala = din belșug, foarte mult
Cu toptanul = (care este) în cantitate mare, cu ridicata, cu grămada, angro; (care este) foarte mult, din belșug
La discreție = cât poftești, cât vrei, fără nici o restricție, din belșug
Umblă câinii cu covrigi (sau colaci) în coadă = e mare belșug
BELȘÚG s. n. Cantitate îndestulătoare de bunuri (necesare traiului); abundență, bogăție. ◊ Loc. adv. Din belșug = în cantitate mare, din plin. [Var.: (reg.) bielșúg, bilșúg s. n.] – Din magh. böség. (Sursa: DEX '98 )
BELȘÚG ~urin. Cantitate de bunuri care întrece cu mult necesitățile obișnuite; abundență; îndestulare. ◊ Din belșug a) în cantitate mare; mult; b) din plin; cu prisosință. /<ung. bölség (Sursa: NODEX )
BELȘÚG s. n. Cantitate mare de bunuri materiale care depășește ceea ce e necesar; abundență, prisos. ◊ Loc. adv. Din belșug = în cantitate mare, din plin. [Var.: bielșúg, bilșúg s. n.] – Magh. böség. (Sursa: DLRM )
belșúg (belșúguri), s. n. – Abundență, bogăție, îmbelșugare. – Var. bi(e)șug, bi(v)șug, biușug, bișag, etc., toate înv. Mag. bőseg (Cihac, II, 481). – Der. belșugos, adj. (abundent); îmbelșuga, vb. (a face să devină îmbelșugat); îmbelșugat, adj. (abundent, bogat). (Sursa: DER )
belșúg s. n., pl. belșúguri (Sursa: Ortografic )
belșúg, bĭelșúg și bilșúg n., pl. urĭ (ung. bölség, bóvség, böség. V. biŭ). Abundanță, îmbelșugare: a trăi în belșug.Din belșug, (vechĭ și de biŭ), în abundanță, cu îmbelșugare, mult: avem lemne din belșug. – În Olt. bișág. Vechĭ bișúg, biŭșúg, bivșúg, bevșúg, bivșág. (Sursa: Scriban )
