BELICÓS, -OÁSĂ, belicoși, -oase, adj. (Livr.) Care are o atitudine războinică, bătăioasă, agresivă; amenințător. – Din. lat. bellicosus. (Sursa: DEX '98 )
BELICÓS, -OÁSĂ adj. (Peior.) Războinic, agresiv; amenințător. [< lat. bellicosus, cf. it. bellicoso]. (Sursa: DN )
BELICÓS, -OÁSĂ adj. războinic, agresiv; amenințător. (< lat. bellicosus, fr. belliqueux) (Sursa: MDN )
BELICÓS, -OÁSĂ, belicoși, -oase, adj. Războinic, agresiv. – Lat. lit. bellicosus. (Sursa: DLRM )
BELICÓS adj. v. agresiv, bătăios, brutal, coleric, dur, impulsiv, iute, militarist, nestăpânit, provocator, războinic, violent. (Sursa: Sinonime )
Belicos ≠ pacific, pașnic (Sursa: Antonime )
belicós adj. m., pl. belicóși; f. sg. belicoásă, pl. belicoáse (Sursa: Ortografic )
belicós, -oásă adj. (lat. bellicosus). Iubitor de războĭ, războĭnic: popor belicos. Adv. A vorbi belicos. (Sursa: Scriban )
| belicos adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | belicos | belicosul | belicoasă | belicoasa |
| plural | belicoși | belicoșii | belicoase | belicoasele |
| genitiv-dativ | singular | belicos | belicosului | belicoase | belicoasei |
| plural | belicoși | belicoșilor | belicoase | belicoaselor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
