BÉLDIE,beldii, s. f. (Reg.) 1. Prăjină lungă și subțire; par lung. 2. Cotor, tulpină la unele plante erbacee. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
BÉLDIE,beldii, s. f. (Reg.) 1. Prăjină lungă și subțire; par lung. 2. Cotor, tulpină la unele plante erbacee. ♦ Bălărie, buruiană. (Sursa: DLRM )
BÉLDIE s. v. bălărie, băț, buruiană, coadă, cotor, curpen, nuia, par, prăjină, tuleu, tulpină, vargă, vrej. (Sursa: Sinonime )
béldie s. f. (sil. -di-e), art. béldia (sil. -di-a), g.-d. art. béldiei; pl. béldii, art. béldiile (sil. -di-i-) (Sursa: Ortografic )
béldie f. (var. din bold). Est. Nuĭa de bătut orĭ de îmboldit vitele la mers. Cotoarele care rămîn după cosit orĭ secerat și care te înțeapă cînd mergĭ saŭ cînd te culci pe ele. Vest. Prăjină (de sprijinit frînghia de rufe ș.a.). V. jerdie și paliță. (Sursa: Scriban )
BELDIE, Alexandru (n. 1912, București), botanist român. Studii de fitotaxonomie, geobotanică, ecologie, cartografie silvică, silvicultură, etnobotanică. Colaborator principal la lucrarea „Flora României”. (Sursa: DE )
