Dex.Ro Mobile
BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Arab nomad din Peninsula Arabia și din Africa de nord. 2. Adj. Care aparține beduinilor (1), privitor la beduini. – Din fr. bédouin. (Sursa: DEX '98 )

BEDUÍN, -Ă, beduini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține unei populații nomade din Arabia și din Africa de Nord, privitor la această populație. 2. S. m. și f. Persoană care aparține unei populații nomade din Arabia și din Africa de Nord. – Fr. bédouin. (Sursa: DLRM )

beduín s. m., adj. m., pl. beduíni; f. sg. beduínă, g.-d. art. beduínei, pl. beduíne (Sursa: Ortografic )

beduín, -ă s. (V. bidiviŭ). Arab nomad din Africa. Adj. De beduin: un trib beduin. (Sursa: Scriban )

BEDUÍN1 ~ă (~i, ~e) Care aparține unei populații arabe nomade din Peninsula Arabă și din nordul Africii. [Sil. -du-i-] /<fr. bédouin (Sursa: NODEX )

BEDUÍN2 ~i m. Persoană care face parte dintr-o populație arabă nomadă din Peninsula Arabă și din nordul Africii; arab nomad. [Sil. -du-i] /<fr. bédouin (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
beduin   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular beduin beduinul bedui beduina
plural beduini beduinii beduine beduinele
genitiv-dativ singular beduin beduinului beduine beduinei
plural beduini beduinilor beduine beduinelor
vocativ singular beduinule beduino
plural beduinilor beduinelor