BECHÉR, becheri, s. m. (Fam.) Burlac, holtei1. – Din tc. bekâr. (Sursa: DEX '98 )
BECHÉR, becheri, s. m. (Fam.) Burlac. – Tc. bekâr. (Sursa: DLRM )
BECHÉR s., adj. v. burlac, cavaler, celibatar, flăcău, holtei, necăsătorit. (Sursa: Sinonime )
bechér (bechéri), s. m. – Burlac, holtei. – Mr., megl. bichiar. Tc. bekar (Roesler 589; Șeineanu, II, 42; Lokotsch 284; Ronzevalle 50); cf. ngr. μπεϰιάρης, alb. betsar, bg. bekjar. – Der. becherie, s. f. (burlăcie). Cf. bicher. (Sursa: DER )
bechér s. m., pl. bechéri (Sursa: Ortografic )
bechér adj. m. și s. (turk. bekiar, celibatar, d. pers. bikiar, fără ocupațiune). Sud. Holteĭ, burlac. (Sursa: Scriban )
BECHÉR ~i m. fam. Bărbat adult necăsătorit; flăcău tomnatic; holtei; burlac; celibatar. /<turc. bekâr (Sursa: NODEX )
| becher substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | becher | becherul |
| plural | becheri | becherii |
| genitiv-dativ | singular | becher | becherului |
| plural | becheri | becherilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
