Dex.Ro Mobile
BEATNIC, beatnici, s. m. Intelectual (american) care practică o filozofie contestatară și are o ținută neîngrijită; p. gener. tânăr (din Occident) cu plete și ținută neîngrijită. V. hippy. [Pr.: bít-] – Din engl. beatnic. (Sursa: DEX '98 )

BEÁTNIC s.m. (Rar) Tânăr din Occident care, prin neîngrijire și stridență, vrea să-și afișeze nemulțumirea și protestul față de o societate pe care o consideră inuman de mecanizată și de conformistă. [Pron. bit-nic. / < engl., fr. beatnik]. (Sursa: DN )

BEATNIC BIT-NIC/ s. m. tânăr care, prin neîngrijire și stridență, vrea să-și afișeze nemulțumirea și protestul față de o societate pe care o consideră inumană; (p. ext.) tânăr (din Occident) cu plete și ținută neîngrijită. (< engl. beatnik) (Sursa: MDN )

beatnic (angl.) [pron. bítnic] (beat-nic) s. m., pl. beatnici (Sursa: DOOM 2 )

Declinări/Conjugări
beatnic   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular beatnic beatnicul
plural beatnici beatnicii
genitiv-dativ singular beatnic beatnicului
plural beatnici beatnicilor
vocativ singular
plural