BEATIFICÁRE,beatificări, s. f. Faptul de a beatifica. [Pr.: be-a-] – V. beatifica. (Sursa: DEX '98 )
BEATIFICÁREs.f. Acțiunea de a beatifica și rezultatul ei. [< beatifica]. (Sursa: DN )
BEATIFICÁRE,beatificări, s. f. Faptul de a beatifica. [Pr.: be-a-] (Sursa: DLRM )
beatificáre s. f. (sil. be-a-), g.-d. art. beatificării; pl. beatificări (Sursa: Ortografic )
BEATIFICÁ,beatífic, vb. I. Tranz. (La catolici) A trece o persoană în categoria fericiților bisericii, aflați pe o treaptă inferioară sfinților. [Pr.: be-a-] – Din lat. beatificare. Cf. fr. béatifier. (Sursa: DEX '98 )
A BEATIFICÁ beatífictranz. (persoane decedate) A trece în rândul „fericiților” bisericii catolice (pentru că a respectat cu sfințenie canoanele bisericii în timpul vieții). [Sil. be-a-] /<lat. beatificare (Sursa: NODEX )
BEATIFICÁvb. I. tr. (În biserica catolică) A trece pe cineva, după moarte, în rândul sfinților. [Pron. be-a-, p. i. beatífic. / < lat. beatificare, cf. fr. béatifier]. (Sursa: DN )
BEATIFICÁvb. tr. a trece pe cineva, după moarte, în rândul sfinților. (< lat. beatificare, fr. béatifier) (Sursa: MDN )
BEATIFICÁ,beatífic, vb. I. Tranz. (În biserica romano-catolică) A trece o persoană decedată, care a dus o viață evlavioasă, pe prima treaptă a sfințeniei. [Pr.: be-a-] – Fr. béatifier (lat. lit. beatificare). (Sursa: DLRM )
beatificá vb. (sil. be-a-), ind. prez. 1 sg. beatífic, 3 sg. și pl. beatífică (Sursa: Ortografic )
beatífic a -á (ea 2 silabe) v. tr. (lat. beatifico, -ficáre). Pun în număru sfinților, canonizez. (Sursa: Scriban )
