Dex.Ro Mobile
Vezi 11 expresii

BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) sprijini, a (se) întemeia pe ceva. ♦ Refl. A avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva; a se bizui. – Din fr. baser. (Sursa: DEX '98 )

BAZÁ vb. I. refl., tr. A (se) întemeia, a (se) sprijini (pe ceva). ♦ refl. A avea încredere în sprijinul cuiva. [< fr. baser]. (Sursa: DN )

BAZÁ vb. I. refl., tr. a (se) întemeia, a (se) sprijini (pe ceva). II. refl. a avea încredere (în). (< fr. baser) (Sursa: MDN )

BAZÁ, bazez, vb. I. Refl. A se sprijini, a se întemeia pe ceva; a avea încredere în sprijinul cuiva, a se lăsa în nădejdea cuiva. – Fr. baser. (Sursa: DLRM )

BAZÁ vb. 1. a se bizui, a conta, a se fundamenta, a se încrede, a se întemeia, a se sprijini, (înv. și reg.) a se nădăi, (înv.) a se așeza, a se încredința, a se încumeta, a nădăjdui, a se semeți, a se stărui, (fig.) a miza, a se rezema. (Toată teoria lui se ~ pe ...) 2. v. bizui. (Sursa: Sinonime )

bazá vb., ind. prez. 1 sg. bazéz, 3 sg. și pl. bazeáză (Sursa: Ortografic )

BÁZĂ, baze, s. f. I. 1. Parte care susține un corp, o clădire sau un element de construcție; temei, temelie. ♦ Latură a unui triunghi sau a unui poligon ori față a unui poliedru (care se reprezintă de obicei în poziție orizontală). ♦ Dreaptă care servește ca linie de pornire pentru construirea unei serii de triunghiuri topografice. 2. Fig. Ceea ce formează temeiul a ceva, elementul fundamental, esențial. ◊ Loc. adj. De bază = fundamental, esențial. Fără bază = neîntemeiat, inconsistent. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) baza... sau pe bază de... = în conformitate cu..., pe principiul... ◊ Expr. A avea (ceva) la bază = a se întemeia pe ceva (sigur). A pune bazele a ceva = a întemeia, a funda. ♦ Elementul principal al unei substanțe chimice sau farmaceutice. 3. (De obicei urmat de determinarea „economică”) Totalitatea relațiilor de producție într-o etapă determinată a dezvoltării sociale. 4. Loc de concentrare a unor rezerve de oameni, de materiale etc., care servește ca punct de plecare pentru o anumită activitate. Bază de aprovizionare. Bază de recepție. Bază de atac. ◊ Bază aeriană = aeroport militar. Bază navală = port militar. Bază sportivă = complex de instalații sportive. 5. (În sintagma) Baza craniului = partea craniului care închide cutia craniană înspre ceafă. II. Corp chimic alcătuit dintr-un atom metalic legat cu unul sau mai mulți hidroxili, care albăstrește hârtia roșie de turnesol, are gust leșietic și, în combinație cu un acid, formează o sare. III. 1. Distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare stereofonică. 2. (Electron.) Electrod corespunzător zonei cuprinse între cele două joncțiuni ale unui tranzistor. 3. (Electron.; în sintagma) Bază de timp = unitate funcțională a unor aparate electronice, care generează impulsuri la intervale de timp precise. – Din fr. base, (I 3) rus. [ekonomiceskaia] baza. (Sursa: DEX '98 )

BẤZĂ, bâze, s. f. Joc de copii în care partenerii lovesc pe la spate, pe rând, cu palma în palma așezată la subsuoara brațului opus a celui care se pune „bâză” și care trebuie să ghicească cine l-a lovit, în timp ce partenerii de joc strigă „bâzzz!”. – Bâz + suf. -ă. (Sursa: DEX '98 )

A BAZÁ ~éz tranz. (teorii, argumente) A face să aibă drept bază; a fonda. ~ argumentarea pe date concrete. /<fr. baser (Sursa: NODEX )

A SE BAZÁ mă ~éz intranz. A pune bază; a se întemeia; a se sprijini; a se bizui; a conta. ~ pe fapte. /<fr. baser (Sursa: NODEX )

BÁZĂ ~e f. 1) Totalitate a elementelor de rezistență pe care se sprijină o construcție; temelie; fundament. ~a coloanei. 2) Linie dreaptă sau plan, de obicei în poziție orizontală, de la care se măsoară perpendicular înălțimea unui corp geometric. ~a triunghiului. 3) Loc special amenajat de concentrare a unor rezerve (de oameni, materiale, instalații etc.) necesare unei activități. ~ de aprovizionare. ~ sportivă. ◊ ~ navală port militar. ~ militară loc de staționare pe teritoriul unui stat a unor trupe dotate cu mijloace de luptă pentru război. 4) chim. Compus chimic al unor metale care albăstrește hârtia roșie de turnesol și intră în combinație cu acizii, formând săruri. 5) la pl. fig. Element de importanță primordială, pe care se ține, se întemeiază ceva; principiu fundamental. ~ele unui acord. ◊ Fără ~ neîntemeiat; inconsistent. A pune ~ele (a ceva) a întemeia; a funda. ~ economică (a societății) totalitate a relațiilor de producție într-o etapă determinată a dezvoltării sociale. 6) anat. : ~a craniului parte a craniului, care închide cutia cranială spre ceafă. 7) lingv.: ~ de articulație mod, posibilitate de articulare a sunetelor la un popor. [G.-D. bazei] /<fr. base (Sursa: NODEX )

BÁZĂ s.f. I. 1. Partea de jos a unui corp, a unui edificiu etc.; (p. ext.) temelie, fundament. ♦ Latura unui poligon sau fața unui poliedru, situată în poziția cea mai de jos. 2. Parte, element fundamental, esențial, a ceva. ♦ Element principal al unei combinații chimice. 3. Bază economică = totalitatea relațiilor de producție într-o etapă determinată a dezvoltării sociale. 4. Loc de plecare, de adunare a unor oameni, a unor trupe a unor materiale etc. ◊ Bază militară = loc special pe teritoriul unui stat unde staționează trupe dotate cu mijloace de luptă necesare acțiunilor de război. 5. Bază sportivă = teren special amenajat și dotat pentru practicarea diferitelor sporturi. II. Substanță cu gust leșietic, care albăstrește hârtia de turnesol și care, în combinație cu un acid, formează o sare. [< fr. base, cf. it. base < gr. basis – sprijin]. (Sursa: DN )

BÁZĂ s. f. 1. parte inferioară a unui corp, edificiu etc.; temelie, fundament. ◊ distanță între difuzoarele (externe) ale unui sistem de redare radiofonică. 2. electrod corespunzător zonei dintre două joncțiuni ale unui tranzistor. 3. (mat.) număr real, pozitiv și diferit de 1, la care se face logaritmarea. ♦ ~ a puterii (unui număr) = număr care se ridică la puterea indicată de exponent. ◊ latură a unui poligon sau față a unui poliedru, în poziția cea mai de jos. 4. element fundamental, esențial a ceva (cuvânt, combinație chimică etc.). ♦ de ~ = principal, fundamental; a pune ~ ele = a întemeia, a înființa. 5. totalitatea relațiilor de producție dintr-o etapă determinată a dezvoltării sociale, economice, pe care se înalță suprastructura corespunzătoare. 6. loc de concentrare a unor oameni, trupe, mijloace materiale etc. pentru o activitate determinată. ♦ ~ militară = zonă special amenajată și dotată cu instalații, în care sunt concentrate unități, mijloace și materiale de luptă. 7. ~ sportivă = teren special amenajat și dotat pentru practicarea diferitelor sporturi. 8. substanță chimică cu gust leșietic, care albăstrește hârtia de turnesol și care, în combinație cu un acid, formează o sare; substanță care poate fixa protonii eliberați de un acid. (< fr. base, /5/ rus. baza) (Sursa: MDN )

BÁZĂ, baze, s. f. I. 1. Partea inferioară (mai largă) a unui corp, a unei clădiri sau a unui element de construcție, care susține întreaga construcție. ♦ Una dintre laturile unui triunghi sau ale unui poligon, ori una dintre fețele unui poliedru, care are o poziție specială față de celelalte laturi sau fețe. ♦ Linie dreaptă care servește ca linie de pornire pentru construirea unei serii de triunghiuri în ridicările topografice. 2. Fig. Ceea ce formează temeiul a ceva, elementul fundamental, esențial. ◊ Loc. adj. De bază = fundamental, esențial. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) baza... sau pe bază de... = în conformitate cu..., pe principiul... ◊ Expr. A sta (sau a fi) la baza a ceva = a forma temelia, fundamentul a ceva. A avea (ceva) la bază = a se întemeia pe ceva sigur. A pune bazele a ceva = a întemeia, a funda. ♦ Elementul principal al unei substanțe chimice sau farmaceutice. ♦ Nota fundamentală sau tonica unui acord; (într-un ansamblu vocal sau instrumental) extrema inferioară a armoniei. 3. (De obicei urmat de determinarea „economică”) Orânduirea economică a societății într-o etapă dată a dezvoltării ei. 4. Loc de concentrare a unor rezerve de oameni, de materiale etc., cuprinzând și instalațiile necesare spre a servi ca temei, ca punct de plecare pentru o anumită activitate. Bază de aprovizionare. Bază de recepție. Bază de atac.Bază aeriană = aeroport militar. Bază navală = port militar. Bază sportivă = complex de instalații sportive. 5. (În expr.) Bază de articulație = mod de articulație a sunetelor, caracteristic pentru o anumită limbă sau un anumit dialect; sistemul pozițiilor și mișcărilor organelor fonatoare. 6. (În expr.) Baza craniului = partea craniului care închide cutia craniană înspre ceafă. II. Corp chimic alcătuit dintr-un atom metalic legat cu unul sau mai mulți hidroxili; are gust leșietic, albăstrește hârtia de turnesol și, în combinație cu un acid, formează o sare. – Fr. base, (I 3) rus [ekonomiceskaia] baza. (Sursa: DLRM )

BÁZĂ s. 1. v. fundație. 2. v. postament. 3. poală. (La ~ muntelui.) 4. bază economică = orânduire economică, structură economică. 5. fundament, principiu, temei. (Materia considerată ca ~ a existenței.) 6. esență, fundament, temei, temelie, (înv.) cap. (~ concepției, teoriei sale.) 7. v. substrat. (Sursa: Sinonime )

BÂZĂ s. v. albină, muscă, streche. (Sursa: Sinonime )

Bază ≠ vârf (Sursa: Antonime )

báză (báze), s. f. – Temei, temelie, fundament. – Var. (înv.), basă. Fr. base. – Der. a baza, ca fr. baser. (Sursa: DER )

báză s. f., g.-d. art. bázei; pl. báze (Sursa: Ortografic )

bâză s. f., g.-d. art. bâzei; pl. bâze (Sursa: Ortografic )

báză f., pl. e (vgr. básis, d. baino, merg. V. acrobat, catavasie). Fundament, temelie (propriŭ și fig.): baza caseĭ, baza statuluĭ. Geom. Partea unuĭ unghĭ orĭ uneĭ piramide opusă vîrfului saŭ în fine partea pe care stă un corp. Chim. Oxĭd, substanță care, combinată c’un acid, produce o sare. (Sursa: Scriban )

bazéz v. tr. (fr. baser, d. base, bază). Fac să se sprijine: pe ce-țĭ bazezĭ pretențiunile? V. refl.: mă bazez pe vorba ta. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
baza   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) baza bazare bazat bazând singular plural
bazea bazați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) bazez (să) bazez bazam bazai bazasem
a II-a (tu) bazezi (să) bazezi bazai bazași bazaseși
a III-a (el, ea) bazea (să) bazeze baza bază bazase
plural I (noi) bazăm (să) bazăm bazam bazarăm bazaserăm, bazasem*
a II-a (voi) bazați (să) bazați bazați bazarăți bazaserăți, bazaseți*
a III-a (ei, ele) bazea (să) bazeze bazau baza bazaseră
* Formă nerecomandată

bază   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ba baza
plural baze bazele
genitiv-dativ singular baze bazei
plural baze bazelor
vocativ singular bază, bazo
plural bazelor

bâză   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bâ bâza
plural bâze bâzele
genitiv-dativ singular bâze bâzei
plural bâze bâzelor
vocativ singular bâză, bâzo
plural bâzelor