BAVEȚÍCĂ, bavețele, s. f. Diminutiv al lui bavetă; bărbiță (1). – Bavetă + suf. -ică. (Sursa: DEX '98 )
BAVEȚÍCĂ s. bavetă, bărbiță, (rar) bărbie. (~ se pune la gâtul copiilor mici, când mănâncă.) (Sursa: Sinonime )
bavețícă s. f., g.-d. art. bavețélei; pl. bavețéle (Sursa: Ortografic )
| bavețică substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | bavețică | bavețica |
| plural | bavețele | bavețelele |
| genitiv-dativ | singular | bavețele | bavețelei |
| plural | bavețele | bavețelelor |
| vocativ | singular | bavețică, bavețico |
| plural | bavețelelor |
