A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice
A i se sui (cuiva) vinul la (sau în cap) = a se ameți de băutură, a se îmbăta
A i se urca (cuiva) la cap = a) a deveni îngâmfat, îndrăzneț, obraznic; b) a fi amețit de băutură
A i se urca cuiva băutura la cap = a se îmbăta
A o duce într-o mâncare și într-o băutură = a petrece, a chefui întruna
A se trece din pahare (sau din băut) = a bea prea mult; a se ameți de băutură
A-și bea și cămașa = a cheltui totul pe băutură
În doi peri = a) cărunt; care este între două vârste; b) (care este) neprecizat, nedefinit bine, nehotărât, între două stări; îndoielnic, confuz, echivoc, neclar; c) amețit de băutură; cherchelit
BĂUTÚRĂ,băuturi, s. f. 1. Orice lichid de astâmpărat setea. ♦ Lichid alcoolic potabil. 2. Consum de mari cantități de lichide alcoolice. ◊ Expr. A (nu) ține la băutură = a (nu) rezista la consumarea (exagerată) a lichidelor alcoolice. [Pr.: bă-u-. – Var.: (reg.) beutúră s. f.] – Lat. *bibitura. (Sursa: DEX '98 )
BĂUTÚRĂ ~if. 1) Lichid folosit pentru potolirea setei sau în alte scopuri; lichid care se bea. ~i răcoritoare. 2) pop. Lichid cu conținut alcoolic. [G.-D. băuturii; Sil. bă-u-] /<lat. bibitura (Sursa: NODEX )
BĂUTÚRĂ,băuturi, s. f. 1. Lichid care se bea pentru a astâmpăra setea, ca doctorie etc.; (prin restricție) vin, bere, țuică etc. 2. Băut1. ♦ Chef (1).O dusesem într-o băutură (M. I. CARAGIALE). [Var.: (reg.) beutúră s. f.] – Lat. *bibitura. (Sursa: DLRM )
BĂUTÚRĂ s. 1. lichid. (O ~ gălbuie.)2. (pop. și fam.) udătură, (pop.) udeală. (Ceva ~ aveți?) (Sursa: Sinonime )
BĂUTÚRĂ s. v. beție, chef. (Sursa: Sinonime )
băutúră s. f., g.-d. art. băutúrii; pl. băutúri (Sursa: Ortografic )
băutúră f., pl. ĭ. Acțiunea de a bea (beție): n’am maĭ văut așa băutură (V. mîncătură). Ceĭa ce se bea, maĭ ales băutură spirtoasă. Medicament lichid: băutură adormitoare. – Vechĭ, iar azĭ Olt. Trans. be-. V. poțiune. (Sursa: Scriban )
